Iulie 2007

Iulie 2007
Pentru anul acesta, 2007, am întocmit un plan – ghid, care cuprinde activităţile, modul în care acestea ar trebui să se desfăşoare pe parcursul anului împreună cu evaluările care ar trebui efectuate la 3-4 luni. Din octombrie, acest plan va fi publicat pe site-ul nostru. Potrivit acestui plan, suntem în grafic cu toate activităţile.

[More:]

Încă oferim toate serviciile sociale gratis celor aproximativ 50 de persoane pe care le-am avut în îngrijire (adolescenţi, mame singure, persoane în vârsta), dar aşa cum am spus vara trecută, lucrăm la implementarea serviciilor contra cost pentru aceia care au posibilitatea să plătească (total sau parţial).

În ceea ce priveşte Centrul de Zi pentru Adolescenţi, asa cum aţi putut vedea pe site-ul nostru, 20 dintre adolescenţi au fost în Scoţia în aprilie anul acesta. A fost un timp nemaipomenit şi am învăţat multe lucruri. Dat fiind faptul că anul acesta, tabăra a fost o reuşită, vom încerca să păstrăm acest schimb cultural în fiecare an. În august, un grup de scoţieni va veni în România şi vom avea o tabără culturală la Ic-Ponor, în munţii Apuseni, România. Cu excepţia unuia, toţi copiii pe care i-am meditat şi-au luat examenul. A fost un real succes, iar de anul viitor, vom încerca să introducem consilierea vocaţională pentru ei.
Anul trecut Anca şi Ştefania au fost personalul angajat la Centrul de Zi pentru Adolescenţi. Şefania s-a căsătorit în State, iar Anca este însărcinată urmând să nască în curând. De aceea, din ianuarie, în locul lor, le avem pe Andreea Albu ca asistent social şi pe Mihaela Coman, pshiholog. Împreună vor cauta metode de a îmbunătăţi activitatea pe care am desfăşurat-o până acum.
În cadrul Centrului de Cosiliere şi Sprijin pentru Părinţi- Familii Monoparentale, am avut parte de o surpriză neaşteptată : 8 din 12 mame singure care ne-au solicitat ajutor anul acesta, nu au o locuinţă proprie. În condiţii normale, Consiliul Local ar trebui să le ofere locuinţe sociale. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă. Care ar fi soluţiile? Ar exista cam patru:
1. Să căutăm prevedererile legislaţiei europene pentru familiile monoparentale şi să facem presiuni la Consiliul Local şi la guvern pentru a le oferi locuinţe sociale. Este cea mai bună soluţie, deoarece dacă primesc o locuinţă, chiria este foarte mică şi îşi permit să o plătească. Am încercat să discutăm cu cei de la Consiliul Local despre aceasta, dar ei ne-au răspuns că nu au posibilitatea de a ne ajuta.
2. Să construim locuinţe pentru familii. Colaborăm cu Habitat pentru Umanitate şi luăm în considerare această posibilitate. Sunt multe lucruri necunoscute însă aici: în primul rând este nevoie de pământ care este foarte scump, lângă Cluj, preţul ridicându-se la 60-70 de euro metrul pătrat. O variantă ar fi aceea de a primi acest spaţiu de la Consiliul Local, însă ni s-a spus că nu dispun de el. În al doilea rând, familiile trebuie să plătească pentru început cam 1000 euro pentru locuinţă şi când aceasta este gata, timp de 20 de ani, o rată care este de 50 de euro pe lună. Dacă garantăm noi pentru familii şi ele nu plătesc, noi suntem aceia care trebuie să plătim această sumă. Este o mare responsabilitate să garantezi pentru 20 de ani pentru 8 mame….Şi este vorba numai despre mamele pe care le asistăm anul acesta, ce se va întâmpla anul viitor? Ne vom gândi la această posibilitate şi în toamnă vom lua o decizie. Trebuie să menţionăm că beneficiarii proiectelor Habitatului sunt familii care au un venit mediu şi care îşi permit să plătescă această rată. Chiar dacă Habitatul ar putea să le ajute pe mame, casele se construiesc într-un an sau în doi, iar ele au nevoie urgentă de o locuinţă.
Acest proiect este coordonat de Ildi Balint împreună cu viitoarea ei colegă, Ligia Bote. Ne rugăm şi căutăm călăuzire din partea lui Dumnezeu în acestă problemă deoarece simţim că nu putem rezolva cea mai importantă problemă de natură materială a acestora - o locuinţă. Am dori să le putem ajuta, însă nu ştim cum.
3. Să închiriem spaţiu – chiria este în jur de 150 de euro. Dată fiind lipsa studiilor acestora, venitul lor nu este mai mare de 100 euro. Mai mult, ele au nevoie de bani pentru a-şi achita cheltuielile (electricitate, gaz, apa, mâncare şi altele. Pentru noi, să suportăm cheltuielile legate de plata chiriei integral, e foarte costisitor. Dar, chiar dacă am reuşi, peste un an, când vor ieşi din program, vor fi din nou în aceeaşi situaţie.
4. Să găsim o fundaţie, unde să poată sta pentru o vreme fără plata vreunei chirii– căutăm o astfel de posibilitate în Cluj, dar nu ştim încă dacă există un astfel de proiect. Nici aici, însă, nu vor putea sta pentru totdeauna.
În cadrul Serviciilor de Asistenţă Socială cu Caracter Primar pentru Vârstnice, lucrurile sunt stabile. Rodica Rusu, coordonator, are din ianuarie o nouă colegă, Adela Balta. Adela are permis de conducere, ceea ce e de mare ajutor pentru că această activitate presupune multă muncă de teren. Fără o maşină, mai ales în condiţii dificile de vreme (căldură foarte mare, aşa cum este din mai până în octombrie, furtună, iarnă grea) este foarte obositor. Cei în vârstă sunt din ce în ce mai fragili pe măsură ce îmbătrânesc, dar sunt bine îngrijiţi şi asta le face bătrâneţea mai liniştită şi mai frumoasă.
În ceea ce priveşte administraţia, ne concentrăm pe modalităţi de dezvoltare a bazei de sponsori şi a laturii economice a fundaţiei. Aşa cum am mai spus, din ianuarie l-am angajat pe Cristian ca şi fundraiser. La început a părut persoana potrivită, dar după 6 luni, am decis că e mai bine să căutăm pe altcineva pentru această slujbă. Ne-am gandit ca o persoană de sex feminin ar fi mai potrivită. Şi e destul de greu să găseşti pe cineva potrivit.
În România suntem deficitari când e vorba de susţinere şi dărnicie financiară. Majoritatea fundaţiilor sunt deţinute de protestanţi şi ei apelează la oamenii de afaceri din bisericile protestante. Rezultatul este o suprasolicitare a acestora, fiindu-le greu să dăruiască în atâtea direcţii. Având în vedere progresele pe care le-a făcut în ultima vreme Romania ca ţară, ţările vestice, principalii noştri sponsori, consideră că, poate, a venit vremea să ne descurcăm singuri.
O soluţie pentru acestă problemă ar fi o afacere proprie care să acopere nevoile financiare ale fundaţiei. Avem două proiecte care sunt realizabile: un centru de agrement pentru toate vârstele în Cluj şi construirea unui centru de recreere la munte pentru 50 de persoane. Fiecare proiect costă cam 250.000 de euro. Dacă am avea posibilitatea de a finaliza unul dintre ele, ne-am descurca mai uşor şi am beneficia de independenţă financiară. Dacă cunoaşteţi pe cineva care ar dori să se implice şi, în loc de o contribuţie lunară, ar oferi o sumă pentru realizarea unuia din aceste proiecte, am reuşi să construim centrul de agrement până la finele anului. Pentru a face rost de aceşti bani vom apela şi la fondurile europene.
De aceea ne rugăm ca Dumnezeu să scoată investitori în calea noastră. Pentru toate lucrurile menţionate mai sus, personal, voluntari, sponsori şi pentru cei asistaţi, îi mulţumim lui Dumnezeu, deoarece El face toate lucrurile posibile, că El le aşează pe toate ca într-un puzzle pentru binele celor în nevoie, pentru orfan şi văduvă. Îl lăudăm că ne foloseşte pe toţi pentru gloria împărăţiei Sale şi dorim să fim administratori credincioşi ai lucrurilor pe are ni le dă.