Au trecut alte trei luni, pline de suisuri si coborasuri. Am reusit sa le cunoastem varstnicelor atat vulnerabilitatile, nevoile si întrebarile lor, cat si bucuriile. Cand oamenii vad o varstnica, deplasandu-se greu cu bastonul, probabil o considera o „epava”. Asa vedeam si eu, pana cand am avut privilegiul de a le descoperi mai bine trecutul, prezentul si pe ele ca persoane. Perspectiva mea s-a schimbat complet datorita prezentei noastre în viata lor si vizitelor la domiciliu, unde am reusit sa vad în ele femei puternice, adevarate eroine, care merita tot respectul celor din jur.
Am trecut de o vara calduroasa alaturi de varstnicele care au trebuit sa fie programate , transportate la spitale si medici specialisti , iar apoi sa fie însotite atat la spital, cat si la cumparaturi. Activitatile necesare implicarii proiectului varstnicelor au inclus:
- Ajutor în gospodarie: la curatenie si gatit ;
- spalat haine si lenjerie;
- ajutor în efectuarea igienei personale si multe altele.
La începutul acestei toamne am trecut printr-o perioada mai grea alaturi de una dintre varstnice. Totul a început cu usoare halucinatii auditive, care s-au transformat în crize de halucinatii violente. A fost internata la psihiatrie, dar au lasat-o repede acasa. Pentru ca reprezenta un pericol atat pentru ea însasi, cat si pentru vecini, a fost internata într-un centru de îngrijire, unde dupa 3 zile, a decedat. „Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere.”- Biblia
Damaris Cojocaru – Coordonator